Jocul de-a demisia




Mi-a placut foarte mult postul Cristinei despre jocurile pe care le joaca adultii cu scopul de a manipula. M-am gandit sa completez lista jocurilor cu unul care in ultima vreme mi-este din ce in ce mai familiar: jocul de-a demisia.

Am multi prieteni in jur care isi petrec fiecare zi din intervalul luni-joi autonegativizandu-se legat de serviciu (injurand de la sef la portar, de la catel pana la purcel, de la salariu pana la mediul de lucru) si amenintand ca isi dau demisia. Chiar daca sunt extrovertiti si amenintarea ajunge la seful lor sau introvertiti si amenintarile sunt spuse doar brav la tigara intre prieteni, efectul este acelasi: eu sunt cu un picior afara din barca. Ei simt ca au o alternativa, nu isi asuma intru totul jobul la care se afla acum.

A discuta zilnic despre cum vrei sa iti dai demisia si a privi aceasta alternativa mereu ca pe o optiune viabila e acelasi lucru cu a te feri de commitment intr-o relatie. A taragana la nesfarsit viitorul relatiei, a avea aventuri in acelasi timp, a nu putea sa-ti asumi nici un fel de angajament. Care este rezultatul? Evident nu dai ce ai mai bun la job/in relatia in care te afli. Si surpriza! Nimic nu merge bine, zilnic ti se da dreptate. Nu merge nimic bine la job/in relatie. De ce? Pentru ca lucrurile nu merg bine de la sine – eforturi in acea directie sunt evident necesare.

Solutia? Un job este o asumare din partea ta – un angajament ca vei da tot ce ai mai bun. Iti stabilesti clar obiectivele: ce iti doresti tu de la acel job si de la un job in general. Apoi iti setezi un interval de timp pentru atingere a acestor obiective. Daca aceste obiective nu sunt atinse cu o abatere suficient de mare dupa acel interval de timp, renunti la job. Si atunci iti dai demisia si iti cauti acel job. De la sine inteles si de bun simt, asa-i? Si atunci de ce ne scapa asta zi de zi?

July 14, 2008 | Filed Under Tips 

Comments

Leave a Reply