Principiul contraofertei – la job sau in dragoste
M-a distrat acum vreo 2 luni Cristina cu un articol pe tema demisiei - articol in care ea face o paralela intre divort si demisie. Ma gandeam sa ii completez articolul – fiind pusa de curand in niste conjuncturi care mi-au amintit de articolul ei – cu ceea ce se intampla dupa oficializarea demisiei sau divortului. Atunci este momentul in care apare contraoferta.
Contraoferta – inevitabila in astfel de cazuri, mai mult sau mai putin sincera si, aproape de fiecare data, insotita de un pic de disperare. Cum se concretizeaza ea? Fostul angajator iti ofera bani, o noua functie, o promovare sau un alt sef pentru a te convinge sa ramai. Sau, in paralel, fostul/fosta iti promite cate in luna si in stele, iti spune ca toate se vor schimba si totul va fi minunat.
Tentatia de a accepta? Maxima. Socoteala de acasa – cand ziceai ca iti dai demisia sau inaintezi divort si nimeni nu te poate indupleca – nu se potriveste cu cea din targ. De ce? Pentru ca in primul rand ti se da ceea ce voiai si, in plus, o senzatie temporara de putere – ai senzatia ca ai the higher ground. Celalalt – angajatorul sau fostul – este cel care face compromisuri si tu esti cel care primesti mare parte (niciodata chiar tot) din ceea ce ceri.
In plus, este vorba de comoditate, de confort – ambele fiind dorinte ale speciei umane. Fostul job/fostul partener sunt lucruri stiute, terenuri sondate, pe care ti-ai dori sa ramai, macar din comoditate, si din faptul ca ai cladit deja ceva acolo si iti este frica/mila sa le parasesti. Aici mai adaugam poate si frica de nou, teama de esec in ceea ce priveste noutatea, teama ca faci alegerea gresita. Sau ideea ca iti va parea rau dupa ce lasi in urma.
Ar trebui sa accepti contraoferta? Eu zic ca in nici un caz. De ce? Pentru ca sunt vorbe in vant. Pentru ca daca ai fi fost important, ai fi fost important si inainte. Pentru ca exista destul timp sa fii convins pana sa se ajunga aici. Acum ai parte doar de vorbe in vant si vei ajunge in curand – sau poate in 3-4 luni – in acelasi punct. Aminteste-ti si ca nu ai luat decizia atat de repede. Ca au fost suficiente ocazii in care ai vrut sa dai a doua sansa si ai ajuns la aceeasi concluzie. De cate sanse ai nevoie? In plus, te-ai pregatit deja moral pentru nou.
So go for it! Cand ceva s-a terminat, fii sigur ca s-a terminat.
Comments
9 Responses to “Principiul contraofertei – la job sau in dragoste”
Leave a Reply
RalukConnect
- My latest tweet
Iti dau dreptate 100%. atat in job, cat si in dragoste. A reincalzi ciorba este doar o intoarcere intr-o bucla care nu schimba cu nimic.
Sunt super de acord!
Go for it
Contraoferta poate fi de multe ori exact ceea ce asteptai si asta se intampla de multe ori in situatia in care unul din parteneri este adeptul santajului.
Am intalnit angajati care o data la un anumit timp se duc la manager cu amenintarea ca demisioneaza pentru ca stiu ca numai astfel vor obtine o crestere salariala. Asa cum femeile pleaca la mama ca sa se duca sotii dupa ele.
Misto comparatia cu santajul. Da, este adevarat ca se aplica si la job si in relatii. Replica in relatii ar mai fi “Daca nu x, ne despartim.”
@Raluca: stiu cum este sa fii pus in astfel de situatii (santajat) si practic faci concesii fara sa fii convins pentru ca esti in presiune. Pe termen lung, cei care sunt pe higher ground ar trebui sa fie cu ochii in patru pentru ca santajul submineaza o relatie. Si cu cat cazi de sus cu atat mai rau.
Daca un subaltern incerca sa obtina foloase santajandu-ma asa cum descrieti voi (si mi s-a intamplat) il poftesc direct pe usa – afara, caci daca are o oferta mai buna e de datoria lui sa faca tot posibilul sa profite de ea. De ce sa il mai retin?! Culmea, persoana in cauza aplica peste cateva zile pe la Cristina
in ciuda superofertei din maneca.
Persoanele care incearca sa santajeze chiar si emotional sunt cei care nu pot spune direct ce au de spus, care cauta subterfugii sau fortarea mainii partenerului. Eu una nu imi doresc asemenea oameni in preajma.
Nona, acum chiar devin curioasa. E a doua oara cand mentionezi aceasta persoana misterioasa.
@ Nona: De acord, este clar ca acesti omaeni nu sunt in stare, in primul si in primul rand, sa isi asume. Deoarece nu pot spune sus si tare ceea ce au de spus – ce isi doresc. In al doilea rand, relatia de incredere este din start nula. Prin urmare, nu se mai poate pune problema de un parteneriat.
Sunt si cazuri in care “contraoferta” apare mai frumos. Exemplul meu este o prietena care la un moment dat a primit o oferta de job mult mai buna. Pur si simplu a primit-o, la jobul actual nu avea de ce sa se planga, chiar ii placea, a luat doar in calcul un salar mai bun si o noua experienta la CV.
A anuntat seful si colegii ca vrea sa isi dea demisia, seful foarte calm sigur, “cum sa nu, daca e mai bine pentru tine, go for it…” Ea putin dezamagita ca ii doare pe actualii angajatori fix in cot daca ea pleaca, iar a doua zi vine contraoferta cu salar mai mare. Plus un sef usor disperat ca “fata nu pleca ca esti omu’ nr. 1 aici stii mai multe ca mine!”
Si uite asa isi pastreaza prietena jobul care ii place. De atunci seful acela are si grija sa ii plaseze deplasari si oferte de colaborare din cadrul firmei sa ii vina bani mai multi ei.