Puterea unei paradigme
Zilele trecute am tinut o prezentare despre “Comunicare in echipa” colegilor mei de la acasa.ro. L-am surprins putin pe colegul meu, Papsy, cu o afirmatie facuta in cadrul prezentarii: “Cu totii avem dreptate – din punctul nostru unic de vedere!”.
Afirmatia mea a pornit de la convingerea urmatoare. Noi credem ca vedem lucrurile asa cum sunt ele si ca suntem obiectivi. In realitate, noi vedem lucrurile asa cum suntem noi. Nu descriem realitatea, ci ne descriem pe noi insine, perceptiile si paradigmele noastre.
Cand cei din jur nu sunt de acord cu noi, vom trage repede concluzia: ei nu au dreptate. Noi avem dreptate. In realitate, depinde din ce unghi privesti problema. Depinde pe ce te bazezi cand judeci si depinde ce harta mentala sau paradigma folosesti. In realitate, fiecare are dreptate din punctul sau unic de vedere, judecand lucrurile prin prisma unei paradigme a acestuia.
O sa dau si un exemplu. Un programator are de indeplinit un task pentru un Project Manager al companiei. Deadline-ul este intarziat cu 2 zile. Project Managerul decide sa dea o evaluare proasta programatorului, bazandu-se pe faptul ca aceasta intarziere l-a costat bani. Pe de alta parte, programatorul avea de lucru in acelasi timp pentru un alt proiect mai important al companiei (proiect mai important atat pentru compania in care lucreaza, cat si pentru el din punct de vedere financiar). Programatorul considera ca si-a facut jobul cum putea mai bine.
In acest exemplu, fiecare judeca folosind alta paradigma calea care trebuie urmata si fiecare a considerat ca a facut ceea ce este mai corect si mai bine din punctul de vedere al paradigmei sale.
Voi ce credeti? Depinde dreptatea de punctul de vedere din care privesti o argumentare?
Comments
3 Responses to “Puterea unei paradigme”
Leave a Reply
RalukConnect
- My latest tweet
Chiar zilele trecute mi s-a intamplat sa ma uit pe un raport fara sa vad ca erau doua date schimbate. Si asta pentru ca stiam ca raportul nu fusese schimbat.
Apoi, sunt revistele pentru copii in care ti se cere sa identifici diferentele din doua imagini: intotdeauna le gasesti pentru ca stii ca trebuie sa fie diferite.
Sunt doua exemple foarte simple care arata cum functioneaza “paradigmelor” personale sau ochelarii colorati cum imi place mie sa spun. Experienta anterioara + multa incredere in sine + comoditate + pre-judecata.
Asa ca da, cred ca noi creem realitatea si implicit ceea ce primim din exterior. Auzim si vedem ceea ce am fost invatati sa auzim si sa vedem. Iar daca e ceva diferit, ne grabim sa invalidam ca sa nu ne afecteze pretiosul echilibru.
Ai dreptate. Acelasi exemplu ni l-a dat un psiholog in liceu. Ne-a dat o imagine in care ne-a zis ca sunt 10 greseli. Fiecare dintre noi am depistat dupa mici eforturi 10 greseli. Care a fost ironia? In mod original, fotografia nu avea greseli. Dar creativitatea a functionat. Daca am fost invatati ca exista, am depus toate eforturile sa le gasim. Si fiecare a gasit alte 10. =))
[...] de referinta pe care o alegem. De paradigma in care ne aflam, asa cum spuneam in postul despre dreptate si puterea unei paradigme.Prin urmare, ceea ce va indemn sa faceti este mereu cand luati o decizie bazata pe principii sau [...]