Pledoarie in favoarea managerilor lenesi
O discutie matinala cu un prieten mi-a deschis ochii cu privire la una dintre calitatile pe care un manager ar trebui sa le posede si care deseori este trecuta cu vederea sau privita ca un defect. Este vorba despre lene. Mi-am propus sa demonstrez azi ca lenea este o calitate necesara oricarui manager sau coordonator de echipa.
Pornim de la urmatorul citat: “Oricand am un task dificil sau pentru care nu gasesc o solutie clara il dau unui om lenes, deoarece sunt sigur ca el va gasi o modalitate usoara si scurta prin care sa il rezolve.” – Walter Chrysler.
Ne distram desigur si trecem apoi la cateva argumente menite sa demonstreze eficienta si gradul ridicat de excelenta al managerilor lenesi din fire:
- Managerii lenesi din fire sunt cei care deleaga cel mai eficient si nu devin niciodata supraincarcati. Un paradox totusi, dar foarte adevarat dupa cum am remarcat in practica. Te-ai astepta ca oamenii activi sa fie cei mai eficienti manageri. Ei bine, nu. Managerii lenesi au echipe mai eficiente =))
- Managerii lenesi sunt cei care reusesc sa scape de taskurile inutile. Reusesc mult mai usor sa prioritizeze si ajung sa faca lucrurile cu adevarat importante, “scapand” de celelalte. Prin urmare, managerii lenesi sunt experti in time management si prioritizare.
- Managerii lenesi scurteaza procesele, renunta la birocratie si nici nu vor sa auda ca cei din echipele lor au excel-uri sau baze de date prea stufoase. Nu au multe niveluri de management, decat daca organizatia din care fac parte le-a impus asta si vor sa faca tot posibilul ca lucrurile sa fie simple. Atat pentru ei, cat si pentru ceilalti. Asta daca nu cumva le este prea lene sa se intrebe ce fac ceilalti.
- Managerii lenesi respecta programul si viata personala a angajatilor. Nu cer ore suplimentare. Nu cer nerespectarea concediilor. Si de cele mai multe ori sunt manageri iubiti de echipa.
Concluzionam ca managerii lenesi dispun de toate calitatile necesare unui manager bun: planificare, organizare, abilitati de motivare si inchegare a echipei, abilitati de delegare si coordonare a acesteia, eficienta. In plus, se apropie de leadership prin scaderea gradului de control si cresterea nivelului de incredere prin delegarea deplina a autoritatii echipei sale.
Q.E.D. 
Micromanagerul – portret robot la minut
Il cunosti. Este acel manager care are mereu dreptate, care nu recunoaste meritele celor din echipa lui, sta nonstop cu ochii pe ei, se uita in monitoarele lor, le cronometreaza pauzele de masa, nu lauda niciodata, critica si tuna si fulgera in orice moment al zilei. Este El – micromanagerul.
De la inceput trebuie sa il intelegi – il vei vedea in permanenta stresat, cu cearcane la ochi, la limita de a incepe sa tipe la cei din subordine – nu stie sa delege, sa coordoneze sau sa fie flexibil.
Cum iti dai seama ca faci micromanagement/ca ai de-a face cu un micromanager:
- Micromanagerul imparte responsabilitatea, nu si autoritatea;
- Micromanagerul vede un singur mod de a face lucrurile – al lui;
- Micromanagerul monitorizeaza la sange – nu deadline-urile si milestone-urile, ci si monitorul angajatului;
- Micromanagerul deleaga doar lucrurile simple – pe cele mai complexe numai el le poate implementa corect;
- Micromanagerul deleaga cum, nu doar ce; deleaga metode ce trebuie urmate la milimetru, nu obiective;
- Micromanagerul nu da incredere celor carora le deleaga – ii controleaza la sange si le da instructiuni pas cu pas;
- Micromanagerul controleaza excesiv si controleaza si cum sunt realizate lucrurile;
- Micromanagerul nu are incredere in know-how-ul, experienta si ideile altora. De ce ar fi nevoie daca le are pe ale lui?
Singurul lucru bun care poate iesi din practicarea micromanagementului sunt rezultatele pe termen scurt. Daca ceea ce doresti insa sunt rezultate pe termen lung si o echipa motivata, va fi nevoie de mult mai mult de atat. Incredere, coordonare, rabdare, coaching sunt doar cateva dintre ingrediente.
RalukConnect
- My latest tweet